marți, 9 mai 2017

LUPTA CU VIATA *



Inchise usa, se lipi cu spatele de ea si se prelinse usor pe gresie.Respira usurata si indurerata.
Simtea ca se sufoca.Muscasera din ea toata ziua. Bufnitele ii spusese ca asa o sa fie. “ E sacrificiul pe care trebuie sa-l faci pentru ca ai incercat sa te desprinzi. Pentru tine apusul soarelui n-o sa fie niciodata linistit. Pentru ca vei fi mereu cu gandul in zori. Sa nu dormi niciodata pe partea stanga ii mai spuse o  bufnita . Iti apesi inima cu propria greutate".
Ii curgea inca sange din rana pe care o avea pe bratul drept. Se sfarsise o zi grea. Mult prea multe hiene si numai spatii libere. Fusese obligata sa alerge.Aveau grija s-o tina departe de orice zid care ar fi putut sa-i protejeze spatele. Totusi de cateva ori luase avans mult in fata lor. Asta a facut sa se poata intoarce si sa intre in ei. Atunci s-au speriat. A sfartecat o hiena cu o precizie demna de stramosi. Elegant si rapid, mult prea rapid. N-a fost destul pentru a-i descumpani.
Raspandisera in oras zvonul slabiciunii ei  si incepusera s-o vaneze. Lumina lunii mangaia o poza   ramasa  de la bunici. Era asezata pe o masa patrata de lemn . Nu se putea ridica de pe jos. Era bine acum. Era liniste.. ..Bunica-sau nu apucase s-o invete sa muste. Murise fara sa deranjeze pe nimeni intr-o seara de primavara anemica. Nu fusese un vanator destoinic. Era renumit insa pentru eschive si felul inteligent in care-si obosea adversarii. Aproape ca nu mai era nevoie de lovitura finala. Toti spuneau ca bunica-sau trecuse prin viata dansand nu muscand. Vanatoarea era pentru el o datorie nu o pasiune..... Nu observa ecranul telefonului, clipind.
Nu erau atat de multe hiene pe vremea bunicului, isi spuse. Oare cand s-au inmultit asa? Si cu ce se hranesc? Luna se muta de pe masa si aluneca usor  pe parchetul alb. Se ridica greu cu un oftat prelung. Inca ii curgea sange. Sufletul mai ramase putin acolo jos. Se indrepta spre frigiderul din hol. Mai avea un rest de vin de la un ospat cu o leu tanar. Isi turna un pahar. Apoi puse muzica. Avea un camera simpla. Parchet alb. Pereti de un gri deschis. Geamuri mari ca niste vitrine. Obloane portocalii. O masa lunga din lemn . In fata ei o canapea gri inchis pe care se intinse cat era de lunga. Carti  ,  cd-uri  , carti, in dezordine.. Inchise ochii.
De afara razbateau urletele petrecaretilor. Era vineri. Lumea iesea. Ea nu vroia sa iasa. Nu avea cu cine. Nu se apropiau de ea. Intr-o vreme lupii din vest ii tinusera tovarasie. Dar proiectul acela se terminase. Ar fi vrut sa paraseasa orasul. “ N-o sa poti sa pleci pana cand nu vei termina piramida ii spusese bufnitele.Apoi cand soarele se va rasfrange asupra ei ,  orasul va afla adevaruri pe care nici macar algoritmul tau nu le banuieste. De-abia apoi vor darama piramida. Prea multa lumina” si bufnitele isi luara zborul falfaind in noapte.
Stia si singura ca asa e. Cu cativa ani in urma reusise sa-i faca s-o  lase sa construiasca o piramida de cuvinte in centrul orasului. Era un proiect greu. Mii de cuvinte asezate intr-o ordine numai de ea stiuta  , urmau sa formeze o piramida care in lumina soarelui si a lunii reflecta din diverse pozitii propozitii sau fraze  , care aveau sa schimbe viata celui care le citea.
Nimeni nu a dat atentie proiectului in faza initiala. Dar fundatia o data terminata si primele cateva mii de cuvinte zidite in corpul piramidei  ......., cateva hiene se pare ca trecusera pe la santier intr-o seara cu luna plina. Ceea ce citira ,  le facu sa inteleaga ca piramida odata terminata nimic nu va mai fi la fel. Intr-o prima faza au incercat sa blocheze proiectul ca fiind inutil pentru comunitate. Edilii erau insa convinsi ca era nevoie de o opera de arta de dimensiuni gigantice chiar daca nu intelegeau foarte clar despre ce vorba.
Nu ma deranjeaza cuvintele, mormaia primarul, poa' sa adune acolo toate limbile pamantului. Ati citit, il intreba, capetenia hienelor, intr-o anumita pozitie a lunii sunt adevaruri care sunt convins ca au sa va deranjeze. Primarul se lasa induplecat sa mearga la santier cand luna va fi din nou plina. Era oarecum hilara delegatia aceea a costumelor negre printre skaterii care foloseau santierul piramidei ca baza de free style. Se adunau noptile acolo si pana la venirea gaborilor trezeau linistea cu zgomotul placilor in lupta cu unghiurile.
Si ea inca construieste ...........................................................................................................

26 de comentarii:

  1. ce faci cand esti prea sfasiata? , O intrebare pe care nu mi-am pus-o niciodata!!!! Superb !

    RăspundețiȘtergere
  2. deci asa esti ... esti inima ,iubire , suflet , stare si sange !

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos. Doar un pic prea usor de regasit personajele personificate, leoaico.

    E ciudat cum lumea te aplauda cand sfasii "hiena", dar nimeni nu se gandeste de ce te-au atacat. Presupun ca maretia loviturii e mai presus de micimea motivului.

    RăspundețiȘtergere
  4. durerea năvălind ca un animal de pradă în spaţiul sensibilităţii omenesti ! Lupta cu viata ! Lupta ta cu viata e frumoasa si corecta numai ca nu stiu cat de apreciata ! Oricum apreciez articolul ca fiind ceva valoros ! pentru mine este meditatie si durere trupeasca din cauza ranilor si amintirilor ! Exceptional , asa cum ne-ai obisnuit !

    RăspundețiȘtergere
  5. :) autentic, in sfarsit niste randuri [ganduri] autentice. Si nu imi par triste, pur si simplu descriu situatii foarte reale.

    RăspundețiȘtergere
  6. pffffffff , mi-ai adus aminte de trecut , de oamni din trecut , de ce anume am invatat ! Mi-ai adus aminte de suferinte ! Mi-ai adus aminte de sacrificii !!!! Multe emotii si multe lacrimi , multa durere , multa profunzime ! Articolul personal e foarte greu de scris , e greu sa fi atat de sincer ! Dar sinceritatea ta e adevar si purificare pentru mine cel putin !

    RăspundețiȘtergere
  7. frumoasa povestea
    se simte ca acolo e ceva personal!!!!! Dar imi place lupta , imi plac gandurile si imi place faptul ca pana la urma piramida se va construii , chiar daca pe suferinta ta , pentru ca e ceva sa fii salvarea lumii (sau macar a unei parti din lume ) !!!! Respectul meu ! Din punctul meu de vedere piramida ta e destul de solida pentru a nu cadea niciodata !

    RăspundețiȘtergere
  8. un chici de articol , ce atata sangerare , atata drama ! Hai sa fim seriosi ! Si pitipoanca vrea sa se dea mare ca vezi doamne are vin in frigider de cand probabil si-a traso cu unu si stai sa vezi ca si citeste !!! Drama de proasta calitate.Sictir

    RăspundețiȘtergere
  9. Genial ..... atat .... ma opresc .... ma inclin

    RăspundețiȘtergere
  10. Dacă suferinţele noastre slujesc fericirii celor pe care îi iubim, mai sunt ele suferinţe? Si oricum suferinţa e călăuza care ne însoţeşte în urcuşul care transformă animalul în om , nu ?

    RăspundețiȘtergere
  11. o proasta care s-a personificat . genial , aplauze va rog . e fanstastic , mai de cacat nici ca se putea

    RăspundețiȘtergere
  12. personal , nepersonal , eu nu am inteles nimic din articolul asta , care e treaba cu bufnitele , care e treaba cu piramida , care e treaba cu leul ??????

    RăspundețiȘtergere
  13. ca ma crezi , ca nu ma crezi , eu tot iti spun , esti proast/a!!! Care e treba cu tine ca gen citesti bloguri pe care nu le intelegi , care e treaba cu tine sa mai lasi si comentarii , care e treaba cu tine de nu te prinzi ca esti prost/a?

    RăspundețiȘtergere
  14. exista doua tipuri de suferinta ( suferinta fizica si suferinta morala ) . Suferinta fizica o induri , pe cea morala ti-o alegi ! Dacă omul înţelege, înainte de a veni suferinţa, că spiritualitatea este mai importantă decât materialul, atunci, din punctul lui de vedere, suferinţele nu sunt suferinţe, ci instrumente de dezvoltare spirituală. .. Si la tine sunt cu adevarat instrumante de dezvoltare personala ! Un articol de exceptie

    RăspundețiȘtergere
  15. Imi aduc aminte un cantec pe care l-ai facut cadou , noua , intr-o seara , de zicea cam asa :
    „Dar lasa-mi sunetul ca sunetul mi-e leacul
    Ma apar cu mintea mea fiindca altceva nu am
    Dar mintea mea imi poate fi si prieten si dusman
    Poti sa-mi iei tot lasa-mi sufletul te rog
    Si daca incerci ceva ma apar cu muzica
    Fiindca am adevaruri pe care vreau sa le spun.....
    Tu trebuie sa crezi eu nu sunt ca restul
    Am si eu defectul meu cred ca sunt extraterestru”
    Cred din ce in ce mai mult ca esti extraterestru !Sper sa nu ai parte de prea multe suferinte in viata , si ma bucur ca bufnitele nu te lasa sa abandonezi !!! Respect

    RăspundețiȘtergere
  16. esti norocoasa sa ai bufnitele langa tine , dar sunt convinsa ca si bufnitele sunt bucuroase sa faca parte din viata ta !

    RăspundețiȘtergere
  17. astazi tocmai s-au mai scris in piramida ta , cateva cuvinte si cred ca devine din ce in ce mai solida ! Felicitari ! Si astazi mi-ai deschis sufletul catre suferinta si la mine neputinta , dar o sa incerc sa te copiez !

    RăspundețiȘtergere
  18. o femeie sfasiata care se monteaza cu muzica si vin! si peste un timp si un articol din intamplare !!! Este o capodopera ! O reusita de a umbla in sufletele noastre in amintiri , dezamagiri , lovituri si bineinteles si puterea de a continua! Eu acum oftez , pentru ca nu am vin dar ma ajuta muzica din cuvintele tale !

    RăspundețiȘtergere
  19. blogul asta face parte din viata mea , pentru ca tot recitesc articole vechi , incerc sa imi dau seama daca povestea e traita sau nu , daca am simtit vreodata asa , daca , daca , daca ! Pentru mine e foarte bine , dar pentru tine sa traiesti toate senzatiile la capacitate maxima nu stiu daca e chiar foarte sanatos , dar iti multumesc ca ma vindeci pe mine ! Piramida e puternica , fara indoiala !

    RăspundețiȘtergere
  20. Adriana , plang cand iti scriu aceste randuri , pentru ca stiu sigur ca e personala povestea ! Vreau sa iti spun doar ca ai construit nu numai cea mai puternica piramida , ci cea mai pura si sincera creeata vreodata ! Nu e facuta numai din cuvinte , doar ai inceput cu ele , ai continuat cu fapte , cu ajutor , cu copii care te iubesc nespus de mult , cu lacrimi de fericire , cu sufletul tau curat si al altora cu care te-ai cuprins ! Ps : Bunicii tai te-ar ierta pentru muscaturi , pentru ca nu ai muscat pentru tine , ci intotdeauna pentru altii ! Este cel mai frumos articol despre tristetile cotidiene ! Esti cel mai frumos om cu cel mai frumos suflet si cea mai frumoasa gandire !

    RăspundețiȘtergere
  21. Imortalizând suferinţa poţi să-ti defineşti chipul. Si tu ti l-ai definit cu siguranta , draga mea ! Un chip cum nu se poate mai frumos !

    RăspundețiȘtergere
  22. randamentul suferintei este creatia ! La tine este vorba de o creeatie valoroasa !

    RăspundețiȘtergere
  23. Cu siguranţă, uneori suferinţa face educaţie inteligenţei. Altfem nu as putea sa expic cum o fata atat de tanara poate fi atat de complexa ! Un articol excelent ! L-am printat si l-am pus bine !

    RăspundețiȘtergere
  24. Ca sa te mai inveselesc putin o sa-ti scriu ceva ce am vazut recent la cimitirul vesel! Nu are legatura cu suferinta descrisa de tine dar e suferinta si asta :
    Însurat la douăzeci,
    Decedat la nouăzeci,
    A murit în consecinţă
    Dup-o lungă suferinţă!

    RăspundețiȘtergere
  25. Din pacate cred ca suferinţa este obligatorie. Se pare ca cerul preferă jertfele care au sângerat îndelung. Oricum foarte profund articolul cu o amprenta serioasa aspura mintii!

    RăspundețiȘtergere
  26. Stii de ce ne minti tu pe noi ?? Pentru ca suferinta adevarata e sa nu ai inima in piept si sa fi bolnav in minte ! Iar tu nu faci parte din categoria asta ! Sperb articol si iti multumesc ca mi-ai adus aminte de cei care m-au facut mare ! Astazi le-am facut slujba de pomenire prin tine ! Multumesc

    RăspundețiȘtergere